Versuri “Victor Socaciu – Biserica iubirii”

In biserica iubirii
Peste inima saraca
Dumnezeu din cer apleaca
Raiul vesnic viu
Sub o candela subtire
El ingrijorat asteapta
Sa venim la intalnire
Oricat de tarziu
Inima de-ti este franta
Vasnic Mirele te-asteapta
In camara cea de nunata
Sa-ti dea darul asteptat
Veacul cel neanserat
R: O biserica in lume
Este jertfa de Inviere
Dumnezeu in ea coboara
Bland si luminos
Cei raniti si fara nume
Vin aici spre mangiere
Sa nu moara,sa primeasca
Viata in Hristos
Prin biserica iubirii
Au trecut mareu parintii
Si mai raii si cumintii
Cautand spre cer
Veacuri multe de durere
Si de multa rugaciune
Au sapat in lemnul tare
Flori de sfant mister
Ziduri sfinte de biserici
Stau mereu in priveghere
Inima sa ti-o desferici
Din tristetea lumii grea
Mirele sa vïna-n ea

Versuri “Tudor Gheorghe – Ruga la timisoara”

Pune tata steag la poarta ..iarta-ma , iarta-ma ca am murit ..
Stiu ca mama mai asteapta si mai stiu ca e intr-un ceas albit ..
Ce lumina lina .. ne indulceste moartea …
Celor ce am cazut in Bucuresti ..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor carari ceresti
Trec colinde-n asta’ seara …Leru-i ler flori de mar leru-i ler
Noi cu ochii plansi spre tara .. tremuram la o poarta de cer…
Ce lumina lina ne-n dulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti …
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor carari ceresti
O farima de colinda … du-o Doamne la ingeri pana sus ..
Intr-o noapte i-a s-aprinda candela acelor ce s-au dus …
Ce lumina lina ne indulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti ..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor ceresti
Pune tata steag la poarta , iarta-ma , iarta-ma ca am murit ..
Stiu ca mama mai asteapta si mai stiu ca intr-un ceas albit …
Ce lumina lina … ne indulceste moartea celor ce am cazut in Bucuresti ..
Parul maicii mele luminand si partea nevazutelor cerestï

Versuri “Tudor Gheorghe – Danseaza ursul romanesc”

Orasul rade si petrece
Vuieste in chiot
urla strada
boierul da un leu cand trece
prin fata lui jucand parada
danseazaa ursul….. romanesc
e mare ridicata-n labe si blanda fiara fioroasa
prin blana-i numeri coaste slabe,
dar nu se lasa nu se lasa… danseaza ursul romanesc
prin nas le-au petrecut veriga
dar tot mai mormaie uratul..
mai mormaie
dar nu prea striga ca-i trage cu veriga uratul
danseaza… ursul romanesc
de 2000 de ani danseaza, l-au prins de pui in miez de codru
hei codrul ala-l tot viseaza dar sa mai scape nu e modru
danseaza…
ursul romanesc
orasul rade si petrece vuieste in chiot
urla strada
boierul da un leu
cand trece
prin fata luï jucand parada
danseaza …. ursul romanesc

Versuri “Tudor Gheorghe – Colinda”

Florile de mar uscate
Le-am uitat in carti, presate
De cand vantul iernii geme
Florile se fac poeme

Si poemele ma cheama
Sa le trec fara de vama
Din cerneluri si hartie
In plans greu de ciocarlie

Cand colindele rasuna
Imprejurul meu s-aduna
roi de flori de mar uscate
si poeme necantate

si ma-nvart si ma ridica
pan’ se face lumea mica
si ma leagana-n descantec
pana ma prefac in cantec

apoi ma strecor in casa
unde-i mai saraca masa
ma fac lacrima pe ochii
reci ca moartea babii dochii

apoi ma strecor la grinda
rugaciune si colinda
floare grea de mar presata
la casa necolindata

sau m-arunc peste taciunii
care-n foaie ca paunii
cozi de flacari jucause
peste lemne si cenuse

florile de mar uscate le-am uitat
in carti presate
de cand vantul iernii geme
florile se fac poeme

Si poemele ma cheama
sa le trec fara de vama
din cerneruri si hartie
in plans greu de ciocarlïe

Versuri “Tudor Gheorghe – Of, ce dor, ce chin, ce jale”

Of, ce dor, ce chin, ce jale,
Pe la poarta dumitale.
bis

Foaie verde foaie lată,
La Ciolpani la crucea înaltă,
La Mariţa sprâncenată
Bată-O Dumnezeu So’ bată.

Of, ce dor, ce chin, ce jale,
Pe la poarta dumitale.
bis

Fă Mariţo ochi frumoşi,
Ochi frumoși și dragăstoși;
La voinici far’ de bani
Şi zambaşi fă’r de cîrlan.

Of, ce dor, ce chin, ce jale,
Pe la poarta dumitale
bis

I’ auzi.

De n-ar fi ochi și sprâncene, bis
N-ar mai fi păcate grele. bis

‘Jeaba lele le lelișoară,
Ochi tăi mă bagă-n boală,
Sprâncenele mă doboară.
bis

Ochi şi sprâncenele bis
Alea fac dragostile bis

‘Jeaba lele le lelișoară,
Ochi tăi mă bagă-n boală,
Sprâncenele mă doboară.
bïs

Versuri “Tudor Gheorghe – Basarabia pe cruce”

Se urcă Basarabia pe cruce
Şi cuie pentru ea se pregătesc
Şi primăvara jertfe noi aduce
Şi plînge iarăşi neamul românesc.

Noi n-avem nici un drept la fericire,
Mereu în casă moare cineva
Şi n-are ţara dreptul să respire
Şi nici pe-acela, simplu, de-a visa.

De-acolo unde s-a sfîrşit pămîntul,
Vin triburi, să ne ia pămînt şi fraţi
Şi-n faţa lor abia rostim cuvîntul
Şi, prin tăcere, suntem vinovaţi.

Ce cale poate ţara să apuce?
În tragica, neconvertita zi,
Se urcă Basarabia pe cruce
Şi nu ştim învierea cînd va fï.

Versuri “Doina Si Ion Aldea Teodorovici – Maluri de prut”

Curge Prutul intre noi si plinge
Ca ni-i greu si lui la fel ii greu
La un val de apa, 3 de singe
Bietul Prut uitat de Dumnezeu

Lumea se mai stinge se mai naste
E ghimpata sirba dintre frati
Vom avea si noi o zi de paste
Hai romani din moarte inviati

Dar de peste Prut ridica frate
Ochii tai de-a dreptu-n ochii mei
Le vom face rind pe rind pe toate
Daca eu mai vreau si tu mai vrei

Maluri de Prut, apa in streang
Maluri de Prut, apa in streang

Nu va fi nici urma dintr-o apa
Care ne-a durut si ne-a ranit
Va ramine alt pamint sa-ncapa
Prutul ca o muchie de cutit

Curge Prutul intre tari romane
I se-aude plingerea in Carpati
Olt si Mures sar ca sa-l ingine
Jiu si Nistru voi ce asteptati

Si din cer intregul loc arata
Ca un rai insingerat la briu
Vino frate sa legam odata
Malurile tragicului riu.

http://www.youtube.com/watch?v=YRVeHCa92TU&feature=channel

Versuri “Phoenix – In umbra marelui urs”

Stau singur si ma-ntreb
De ce-am plecat de-acasa
Sa fie blestemul
De veacuri ce ne-apasa

Caci n-am gresit cu nimic
Doar cat am patimit
Hulit am fost fara rost
De cei ce i-am iubit

Apus peste apus
Ce iute trece timpul
Si zorile s-au dus
Ce rece bate vantul

Am asteptat infrigurat
Sa ma intorc ‘napoi
M-ati judecat, condamnat,
Dar cine sunteti voi?

Caci timpul nostru s-a scurs
In umbra marelui urs
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare
Astazi doare sarutul pe obraz

Dar dati-mi viata ‘napoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de tot si de doi ani de pribegie
Inc-o mie dulce-a mai ramas

Cazut-au frunzele
Le-a risipit furtuna
Unde-s sperantele?
N-a mai ramas niciuna

Un gand subit, nerostit
Ma-ncremeneste-n loc
Ce-am asteptat, ce-am visat
Nimic nu s-a schimbat

Dati-mi viata n-apoi
Ce-am risipit pentru voi
Uitand de tot si de voi
Prieteni de betie
Dintr-o mie cati au mai ramas

Si timpul vostru s-a scurs
La umbra marelui urs
Dar ghearele v-au ramas
In orice-mbratisare
Astazï doare sarutul pe obraz

Versuri “Phoenix – Baba novac”

Armia Mariei sale, Constantinopol
La furat si la monopol
Urca in tara din hotar
Mahometzii vin la daruri
Mare turbanu’
Le sclipesc ochii ca banu’
Lacomi si fara de habar.

‘Sfant razboi’, urla profetul
Taie crestinul !
Cruce-ti fa, afla-ti destinul
Printre paduri de neumblat
Maica Domnului Precista,
Doamne Iisuse
Din apus sub nori se isca
Ceata lui Baba Novak.
Zboara murgii, caii
Sunt ai mortii cai
Despuind,de spini, fratilor crestini
Fug turcii pierzand botforii
Moarte frange in sat
Sapte-s cei de fug pastorii si Baba Novak
Fug turcii pierzand botforii
Moarte frange in sat
Sapte-s cei de fug pastorii si Baba Novak.

Sapte ca in Cabernacol, saptele sfantul
Fii lui sapa mormantul, pentru turbanul cu smarald
Caii cad, rosu-i pamanutul, nu mai e dinte
Si nici ochii sa stea fierbinte, sub patul noptii intunecat.

Zboara murgii, caii
Sunt ai mortii cai
Despuind de spini, fratilor crestini
Fug turcii pierzand botforii
Moarte frange in sat
Sapte-s cei de fug, pastorii si Baba Novak
Fug turcii pierzand botforii
Moarte frange in sat
Sapte-s cei de fug, pastorii sï Baba Novak.

Versuri “Vali Sterian – Amintire cu haiduci”

In codru verde nu se mai vede
Nu se mai pierde urma de cal
Pe la izvoare nu mai apare
Umbra calare a vreunui haiduc

Unde s-au dus, cand au apus
Anii de sus ai gloriei lor
Unde-s pistoalele unde-s pumnalele
Caii si flintele haiducilor

R: Lai, lai, lai …………

La drumul mare nu mai apare
Sa mai omoare cat-un ciocoi
Sa-i ia toti banii pentru taranii
Pentru sarmanii plini de nevoi

Unde s-au dus, cand au apus
Anii de sus ai gloriei lor
Unde-s pistoalele unde-s pumnalele
Caii si flintele haiducïlor